Aa

A ajuns Andrei acasă
şi s-a aşezat la masă,
acum pixul va lua
şi frumos va scrie A.
Scrie A în albinuţa,
şi în numele Anuţa-
asta este sora sa-
 ea tot ştie-a scrie A.

Ăă

ă e foarte necesară

la final, când scriu afară

şi la mijloc de cuvânt:

văi, căluţ, flăcăi... Mai sânt...

Doar cu ă la început

vreun cuvânt n-am cunoscut.

Ââ

Cânt, român, pământ, zâmbim...

â din a noi folosim

doar în miez de rădăcină,

doi de î(â) e în îngână.

La-nceput şi în final

î din i, nu e banal,

î din i şi â din a

ambii au menirea sa.

Vezi, să-i potriveşti precis,

nu-ţi fi teamă de prefix:

reîntors, neîntinat...

mânios, nedescântat...

Bb

Bobocel balonul bate
bombardându-l pe Ipate.
Bobocel deacuma ştie
B de mână cum se scrie
şi-l învaţă pe Ipate:
- B e în balon şi-n bate,
doi de B în Bobocel,
în Ipate nu-s de fel.

Cc

Cic-ciric  fărâme cere,
vrăbiuţa în tăcere
le culege grijulie,
cine le aduce ştie?
El e micul Ciuboţel,
(încă nu ştiaţi de el?),
cică, ştie să citească,
cum pe C să-l folosească.


Dar voi ştiţi acest secret?
Nu zici ce de-i scris caiet.